Unul dintre cele mai interesante bias-uri datorate nevoii de a aparține e “The Abilene Paradox”: nici unul din grup nu dorește direcția de mers (a unui proiect, de pildă), și totuși toată lumea merge cu grupul doar ca să nu strice status quo-ul.

Când nimeni nu se opune, toată lumea e de acord, nu?